POEZIE: Prometeu Împiedicat


Stătea în colţul lui tomnatic
Îngerul împiedicat
Şi cu ale sale aripi 
Stropi de rouă nu lăsa
Pe Pământ să cadă.

Sub tălpile lui sfinte
Se vedea întreaga lume,
Dănţuind de bucurie
Că îi înflorise pomii.

Omenirea nu ştia
Că un înger ponosit
Ţinea pe-ale sale aripi
Bazinele întregi de lacrimi.

Stătea liniştit, săracul.
Parcă era menirea lui
Să nu îi lase să cadă
Sub o toamnă timpurie.

Şi după ce trecură veacuri,
El încă stătea acolo.
Mai lăsa din când în când să-i scape,
Câţiva stropi de toamnă vie.

El era un înger mic,
Cel mai mic şi cel mai simplu.
Stătea-n ceruri,-nalte, sfinte,
Cu o toamnă peste umeri.

#autoriromâni #ioanasavin#autoriromanicontemporani
#promovamautoriromani #poezie #poem #citeşte#plictiseală

Vezi poezia şi pe pagina mea de facebook

Sursa imaginii: Google Images

Postări populare