AIURELI: Îngeri şi clipe

Există anumite perioade în viaţa unui om în care acesta întâlneşte nişte persoane de a căror umanitate se poate îndoi. Îi vede, îi atinge, îi îmbrăţişează, le vorbeşte. Dar oare sunt oameni? 

Există momente în viaţa fiecăruia când un prieten, o mamă, o soră, un frate, un coleg devine pentru puţin timp un înger. Şi atunci ai dubii. Oare e om sau oare e înger? Şi te întrebi pentru că n-ai de unde şti. 

Sunt zile în care nu crezi că vei răzbi până la capăt, dar cu toate acestea, ţi se arată o clipă de bucurie. O prietenă te sună, o alta se bucură să te vadă, alta îţi oferă un pix, un coleg te ia în braţe, o vânzătoare îţi face o cafea aşa cum vrei tu, un prof te laudă, un înger îţi oferă un semn de carte. 

Şi te întrebi la un moment dat. Oamenii ăştia sunt oameni pentru mine? Sau sunt îngeri? Că până la urmă din supa asta primordială, care a durat miliarde de ani (sau Energia ştie cât), ne-am născut cu toţii. ŞI stau şi mă gândesc... Oare ce forţă i-a atras pe toţi să mă ajute zilnic? Că dacă erau oameni, probabil că nu m-ar fi suportat atât. Şi eu cred că sunt îngeri pentru că au răbdare mai multă decât am eu cu mine.. 

O prietenă m-a sunat, alta s-a bucurat să mă vadă, alta mi-a dăruit un pix, alta mi-a făcut o cafea, un coleg m-a luat în braţe, o alta mi-a oferit un semn de carte. Gesturi mici, dar nu lipsite de importanţă. Gesturi care fac lumea să se învârte. 

Toate într-o zi în care eram liberă şi în care vremea era mult prea urâtă de ieşit, de mers la facultate sau de zâmbit. 

Aşa că vă mulţumesc tuturor pentru azi.


Postări populare