POEM: De netăgăduit

Această iarbă pe care păşeşti
Pesemne că a fost creată special pentru tălpile tale.
Uite cum se îndoaie şi se gâdilă
Sub pielea ta sfântă.

Şi poate că eu respir
Pentru că şi tu respiri
Şi poate că eu trăiesc
Pentru că tu trăieşti.

Această mare în care ai intrat
S-a sfinţit pe loc.
Şi uite cum toţi peştii şi toţi delfinii şi toţi bureţii de mare
Se cred acum zei.

Uite cum Soarele îţi aşterne la picioare
Ultimele şi cele mai frumoase raze ale sale.
S-a ascuns după munţi şi s-a înecat în mare,
Şi acum îşi tăgăduie jobul zilnic, pe cealaltă parte de lume.

Şi cine eşti tu de ne priezi pe toţi de toate?
Din ce colţ de lume ai apărut şi tu?
Şi spune-mi, te rog, când ai de gând să pleci,
Ca să ştiu când am să te însoţesc şi eu.


Postări populare