Scrisoare către un sol

Am plâns prea mult
Şi inima mă doare.
Nu am mai râs,
Iar sufletul meu moare.

De ce inima mi-e rea
Când tu nu eşti aproape?
Simt că nu mai e a mea
Şi că pe mine mă dor toate.

De ce zâmbeşti
Când sufletul mi-e greu?
Nu ştiu cine eşti,
Nu ştii cine-s eu.

Lacrimi îmi cădeau,
În miez de noapte,-ascultă!
Iubire nu era,
Dar de la mine era multă.

Era o inimă pustie
Şi un suflet frământat,
Eu nu mai eram vie,
Dar tot nu te-am uitat.

Ai fost ca o tornadă
Ce sufletu-mi-a răscolit,
A fost ca o corvoadă
Şi-aproape am murit.

Dar m-am trezit din cântec
Şi-am aruncat blestem
Pe durerea mea din suflet
Şi pe-amorul meu etern.

Te urăsc acum,
Dar nu mereu.
Iubirea mea e scrum
Şi iar rămân doar eu...

Luni, 19 martie 2012








Postări populare