După ce i-am spus

- Care-i sursa durerii tale? m-a întrebat.
- Nu ştii, oare, că eu nu mai am inimă?
I-am răspuns.
- Spune-mi! a zis.


- Să-ţi aminteşti mereu ziua asta, i-am zis
Căci azi inima mea a murit.
Şedea pe ea un zburător de piatră
şi mă durea.
Am luat barosul şi l-am zdrobit,
dar nu am zărit că avea să se sfărâme 
odată cu el.


Au fost vorbe aruncate în vânt,
Zdrobite printre lacrimi
Care-au spulberat praful
Şi l-au aruncat în zări.


Ochii mei au orbit privindu-l dispărând.


- Dacă ai orbit cum de ai ajuns aici?
Mă privea cu ochi de piatră, iar vocea
i se preschimbase-n scrum.
- Copilul a murit, am spus,
Iar părul i s-a transformat în aur,
ochii s-au întors rubini.
Chipul alb i s-a făcut tăciune.


- Cum ai ajuns aici? a ţipat.
Ochii ei lăcrimau. Curgea apă
din piatră seacă.
- Am luat ochii tăi, i-am şoptit,
iar sufletul i-a îngheţat.
I-am văzut genunchii zdrobindu-se
de piatră, părul negru
zbătându-se-n praf
ca ai Medusei şerpi din cap,
şi pumnii sprijiniţi de sol.
- Şi inima? a murmurat.
- Păstrează-o,-am zis. N-am nevoie de ea.


Am văzut-o murind. Am zâmbit.
A ţipat. Părul nu i s-a mai zbătut,
i-a albit şi a căzut,
iar carnea i-a putrezit pe oase,
iar ele i-au devenit cenuşă.


I-am cules ochii din teancul purulent
şi - am aruncat în zare.
Prins-au aripi şi zburat-au
spre a lumii depărtare.


Am dezgropat inima şi-am luat-o-n palme.
Bătea încă şi se chinuia. Am pus-o la buze
şi i-am şoptit: "Copilul a murit.", 
dar nu m-a înţeles şi s-a făcut mercur.



Marţi, 20 decembrie 2011 -  cu o zi înainte de începerea Anului Apocalipsei.

Craig Horner



Are cineva idee dacă Craig este fiul lui James Horner?

Postări populare