Trandafiri si sange

Tacerea trandafirilor imi tiuie-n urechi,
Culoarea petalelor rosii imi curge in vene.
Am luat tepii si i-am alunecat pe gat,
Iar frunzele le-am luat in loc de irisi.


Am adormit pe pajistea cea verde
Cu ochii zgaiti la coloanele dezgolite,
Leganandu-se in soare
Ca trunchiurile de trestii moarte,
Uscate.


Mi s-a desprins fruntea
Si a alunecat spre nesfarsitele vai
Ale campului astral, plin de coloane infinite,
Iar degetele mi s-au desprins 
Si au devenit rizomi,
Crescand din ei tot eul meu
Catre soare,
Urmand apoi sa fie rupt ca petalele
Unui trandafir rosu.


5 octombrie 2011-13:27-ora de religie.

Postări populare