"Ce n'est pas la realite, c'est un reve..."


       Am visat că tu veniseşi la mine într-o după-amiază caldă. Eram doar noi doi acolo, în camera mea de cămin, la începutul toamnei. Tocmai ieşisem de la duş într-un cearşaf albastru, pe care mi-l înfăşurasem în juru-mi ca pe o rochie, când m-am trezit cu tine în mijlocul camerei. Purtai un tricou bleumarin, mulat, şi o pereche de blugi negri. Părul ţi-era ciufulit, iar chipul trist. M-am apropiat de tine şi ţi-am mângâiat obrazul. Mi-ai prins mâna şi mi-ai sărutat-o. Am tresărit. Apoi te-ai apropiat de mine, m-ai sărutat şi m-ai strâns tare în braţe. M-am speriat. Ce se întâmpla? Mi-ai spus că mă iubeşti şi m-ai sărutat din nou. Am zâmbit. "Eu mereu te-am iubit, idiotule!", "Şi de ce nu mi-ai spus până acum?", "Am crezut că o să râzi de mine".
       Ne-am îmbrăţişat şi m-ai sărutat toată ziua. Uitasem de tot. De lume şi de teme. Eram doar noi doi, singuri în Univers. Eram în pat, unul lângă altul. Nu făcuserăm nimic ruşinos. Am zis: "Ar trebui să ne oprim. Cu ea cum rămâne?", mi-ai zis: "Nu te opri. M-am despărţit de ea. Sunt numai al tău acum." Asta sperasem toată viaţa. Asta voisem din totdeauna. Şi totuşi, văzusem ezitare pe chipul tău şi în săruturile tale. Bineînţeles, nu e nimic care să te atragă la mine. M-am apropiat de tine şi te-am sărutat, aşa cum numai eu ştiu să o fac. Voiam să-ţi fur sufletul şi să-l ţin pentru mine pe vecie. Te-ai îndepărtat. Am aşteptat. Ai stat aşa câteva minute. Apoi ai venit lângă mine şi m-ai sărutat. Mi-ai zis că mă iubeşti, iar acum erai cu adevărat fericit. Atât de fericit că umpluseşi camera de lumină. Eu eram prea fericită că tu erai acolo, darămite să îmi şi spui că mă iubeşti. Am ieşit afară să plimbăm câinele. Arătam ca şi cum eram împreună de câteva luni şi nu de câteva ore. Ne-am întors în cameră şi m-ai lăsat pe pat sub trupul tău. Nu-mi venea să cred. Nu putea fi adevărat. Era un vis. Iar visul s-a prăbuşit ca în "Inception". M-am trezit şi încă îţi simţeam buzele pe ale mele, şoaptele, atingerea aspră şi caldă. Fusese doar un vis. Am închis ochii să prind continuarea dar nimic din ceea ce subconştientul meu crease pentru noi nu mai era acolo. Îmi doresc nespus să nu fi fost un simplu vis, ci realitatea. Şi ţi-aş spune ceea ce simt, dar nu am cum. Aştept momentul prielnic şi sper să nu aştept încă un an. 
Tia şi James


Postări populare