Trist vis al existenţei mele


       Nu m-am gândit niciodată că am să simt asta vreodată. Ştiu că nu e bine, că nu am nicio speranţă, dar şi eu sunt om. Nu sunt o fiinţă pe care să o arunci de colo colo, fără minte, fără nimic. Şi eu am două mâini şi două picioare. Am cinci degete la fiecare mână. Şi eu simt, şi pe mine mă doare şi mă bucur pentru tine. Şi eu am ochi să văd, şi buze să sărut. Şi mi-e dor de tine, dar nu pot să fac nimic ca să te văd.
       Nu credeam că am să tânjesc vreodată doar ca să te văd în treacăt, doar să te zăresc în mulţime preţ de o secundă, să-ţi văd chipul alb şi ochii negri. Ca să treci pe lângă mine şi să-mi zâmbeşti, aşa cum ai făcut atunci când ne-am văzut ultima dată, e doar un vis pe care nu-l mai pot avea. Doar atât vreau, doar să te văd pentru o clipă...Nu-ţi cer nimic altceva, nu vreau nimic altceva pentru că ştiu, ştiu că tu nu ai putea fi vreodată fericit lângă mine, nu aş putea vreodată să te fac fericit. Doar ai suferi din cauza mea. În fiecare zi. Şi îmi este foarte greu să ştiu că alta este lângă tine, că i-ai spus că o iubeşti şi că eşti gata să renunţi la tot pentru ea, dar mă obişnuiesc cu gândul ăsta pentru că ştiu că ea are orice eu nu am. Pot să trăiesc cu gândul ăsta, dar vreau să te mai privesc o singură dată în ochi şi să-mi zâmbeşti, să mă întrebi ceva şi eu să împietresc ca un soldat în faţa Meduzei sau ca un fir de praf în faţa unei stele căzătoare.
       Eşti steaua mea efemeră. Nu străluceşti, nu arzi pe bucata mea de cer şi probabil eşti plin de defecte pe care eu nu le văd. Dar ştiu o singură persoană care s-ar topi definitiv dacă nu te-ar mai zări pentru o clipă înainte ca tu să o apuci pe calea pe care vrei să păşeşti. Cred că ţi-ai dat seama cine e. Nu ai mai apărut. Nu te-am mai văzut. Unde eşti? Poate că şi pe tine te preocupă aceleaşi probleme ca şi pe ceilalţi oameni. Lasă-le! Uită-le! Anii or să treacă şi o să-ţi dai seama că ceea ce ai vrut să faci nu s-a îndeplinit nici pe departe, ci că ai făcut ceea ce marea majoritate a oamenilor a făcut: o casă, o căsătorie, un copil, mai mulţi copii...Şi o să-ţi dai seama că nu mai eşti îngerul unic, ci doar un simplu tip, dintr-o mulţime oarecare. Şi-atunci, cum să accept eu ca îngerul meu alb să se transforme într-un simplu muritor gri, cu nimic mai puţin şi cu nimic mai mult decât oricare altcineva? Să devină ca toţi ceilalţi, fără nimic unic, fără nimic angelic şi fără nimic demonic? Înlănţuit de o femeie, care, poate, nici nu-l iubeşte aşa cum îl iubesc eu. 
       Mereu am vrut să te strâng de mână, să te strâng în braţe, să-ţi prind buzele într-ale mele şi să-ţi spun cât de mult mi-a fost dor de tine (şi, Doamne, nu ştiu ce m-a oprit să nu o fac până acum), să-ţi simt braţele strângându-mă la piept şi obrazul lipit de al meu, să stăm aşa minute în şir în ploaie, să uităm de lume, să uităm de tot, să uităm de noi, să uităm că există trecut sau viitor. Nici prezent nu există. Să nu-ţi dau drumul şi să-ţi şoptesc că mi-e frică să părăsesc clipa asta de teamă ca trecutul să nu mi-o răpească definitiv şi să o transforme într-un vis frumos, să-mi spui că trecutul nu există şi nici viitorul, ci doar clipa asta, pe vecie. Că ploaia asta nu se va opri nicicând şi că o să stăm aşa până la sfârşitul timpului, fără să avem nevoie de nimic, fără ca cineva să aibă nevoie de noi. Tu, îngerul meu, eu demonul tău. Ploaia nu se opreşte, nu avem nimic în picioare şi nici nu ne trebuie. Stropii mari şi reci de ploaie se izbesc de trupurile noastre. Tricoul tău alb ţi s-a lipit de trup, rochia mea neagră la fel de al meu. Lacrimile din cer au înecat pământul. Râuri de apă îţi spală picioarele sfinte, iar tălpile ţi s-au afundat în noroi. Eu nu le simt căci tu mă ţii prea sus în braţe. Te sărut. Aşa de dulce..."Nu deschide ochii. Nu părăsi momentul" mi-ai şoptit, dar zgomotul ploii şi braţele tale mi-au luat orice urmă de raţiune. I-am deschis. Am văzut lumea în fast motion alergând, murind şi m-am înfiorat. Alergau atât de repede încât nu-i mai distingeam. Vedeam doar nişte culori alergând, dispărând în neant. Numai noi nu ne mişcam din loc şi ploaia. Tălpile mi-au fost gâdilate de apa rece. Picioarele i-au spart pelicula şi au pătruns-o. Am simţit noroiul cald şi catifelat răsfăţându-mi tălpile. Te-am simţit pe tine lăsându-mă din strânsoare, pierzându-te. Am clipit. Nu mai erai acolo. M-am uitat în jos, poate apa te luase. Picioarele îmi erau afundate în nisipul albastru închis. Mă ustura. Am privit în juru-mi. Numai dune. Am privit cerul. Era negru, făr' de stele şi fără semilună. Eram în deşert. Eram singură. Am strigat "Suflet de om" cât de tare am putut, dar nimeni nu m-a auzit. Nici eu nu m-am auzit. Am strigat din nou, cât de tare am putut. Nu mă auzeam. Am încercat să trag aer în piept, dar nu mi-am simţit plămânii umplându-se cu aer rece sau cu aer cald, de fapt, nici nu se mişcaseră. Am făcut un pas. Nu am lăsat nicio urmă. Am vrut să clipesc dar nu aveam pleoape, am vrut să aud, dar nu aveam urechi, am vrut să ţip, dar nu aveam ţipăt, am vrut să respir, dar nu mai aveam piept, am vrut să merg dar nu aveam picioare. Am vrut să plâng, dar din ochi mi-au ieşit cărbuni în loc de lacrimi şi mi-au lăsat urme adânci pe chip ca unui ghepard. Am vrut să gândesc, să simt, dar nu mă mai aveam pe mine însămi. Eram singură într-o lume fără suflet şi fără stele. Eram moartă. Te pierdusem. Totul într-o clipă.
       A fost un vis? A fost un vis? Singurul lucru care mi-a mai rămas de la tine este chipul tău întipărit în mintea-mi. Împărţim momente împreună, pe care nimeni nu ni le poate lua. Sunt puţine, dar eu nu am să le uit niciodată. Un zâmbet, o privire furişă, o strângere de mână, o glumă. Nu pot să cred că timpul mi le-a luat pe toate, iar eu am rămas cu nimic pe dinăuntru. Îmi par vise acum. De ce simt acum că tu eşti ca o stea pentru mine? Poate că eşti. Doamne... am să te uit! Timpul o să mi te ia şi pe tine şi o să devii doar un simplu vis din existenţa mea şi poate că şi existenţa mea o să devină un vis. Existenţa mea - propriul meu vis. O să-mi privesc viaţa ca pe un vis, o să mă trezesc ca în fiecare zi, am să o sun pe A şi am să-i spun: "Nu ai idee ce vis am avut..."
       

Postări populare