Colecţia Alexandre Dumas de la "Adevărul"

       Îmi pare foarte rău că n-am prins începutul colecţiei, că am pierdut primele patru cărţi, şi anume toate volumele "Contele de Monte-Cristo".
Alexandre Dumas
       Pe "Regina Margot" am cumpărat-o mai mult pentru taică-meu şi pentru că voiam să o am moştenire pentru viitorii mei 5 copii.  Îmi place foarte mult cum s-a prezentat cartea. Dacă eu nu ţin în mână o carte cu coperţi cartonate (scuzaţi cacofonia), e ca şi cum aş citi de pe hârtie igienică. Totuşi, ca la toate cărţile Adevărul, nu există prefaţă, nu tu tabel cronologic, nu tu aprecieri critice. Bun. Nu se găsea un critic acolo să scrie ceva despre Dumas? Sau despre cartea asta? Că tabelul cronologic îl puteau găsi şi pe Google să-l pună acolo. De unde moştenitorii mei să cunoască geniul lui Dumas, dacă nu găsesc nimic scris despre el, acolo? De unde să ştie ei că a scris 200 de romane?Chestia e că am văzut filmul şi nu mi s-a părut cine ştie ce. Mi s-a părut interesant faptul că acţiunea se petrecea în jurul Nopţii Sfântului Bartholomew, când au fost ucişi mii de protestanţi de către catolici. Tatăl meu a luat cartea în mână şi a spus: "Ai dracu', ce cărţi fac!", apoi a deschis-o şi a citit primul paragraf: "În cea de-a optsprezecea zi a lunii august 1572, într-o luni, Luvrul era în mare sărbătoare.". Apoi a închis-o şi a zis: "Uite! Citeşti primul paragraf şi atât îţi trebuie.". Atunci am realizat, ceea ce ştiam deja, că o carte bună se vede după primul paragraf. Dacă nu reuşeşti să captezi atenţia cititorului cu primele fraze, atunci munca ta a fost în zadar. Bineînţeles, tatăl meu a citit cele două volume foarte repede. Eu am început s-o citesc după vreo două săptămâni, ca să fac loc lecturilor pentru şcoală: "Chiriţa în Provincie" şi "Istoria unui Galben" de Vasile Alecsandri, "Andromaca" de Jean Racine şi "Comedia Erorilor" de William Shakespeare pe care o citisem prin clasa a III-a. Desigur, dacă nu ar fi fost şcoala şi pregătirea intensă pentru olimpiada judeţeană la franceză, aş fi avut mai mult timp pentru ceea ce-mi place să fac mai mult: să scriu şi să citesc.
       Încă îl mai aud pe tata cum se întreabă: "Bă, ce cap o fi avut ăsta?" în timp ce citeşte romanele lui Dumas, cumpărate de mine. Pe "Domana de Monsoreau" tot pentru el am luat-o, dar o s-o citesc şi eu pentru că am prins gustul pentru Dumas. Am rămas definitiv fără bani de buzunar, cumpărându-mi cărţile acestea şi îmi pare foarte rău că nu am ştiut cum să-mi gestionez finanţele încât să am bani şi pentru volumul al III-lea din "Doamna de Monsoreau" şi pentru pentru cele două volume "Quo Vadis" de Kenryk Sienckiewicz. Le-am cumpărat până la urmă, însă criza financiară mi-a adus din nou aceeaşi problemă la volumul al doilea din "Cei trei muschetari".
       Ce pot spune în legătură cu Alexandre Dumas? Îmi pare rău că nu l-am descoperit mai devreme pentru că îmi place enorm ("Îmi place maxim", cum spunem noi). Sper ca într-o zi să ajung şi eu ca el, să scriu un roman într-o lună şi 200 de cărţi toată viaţa. Să mă recunoască lumea, să-mi rămână numele în istorie şi toate chestiile.

Postări populare